Iulian Barbulescu

Despre mine

Acum

Am inceput acest blog nou, un microblog pe Twitter si am planuri foarte mari. Sunt la master (Campanii de PR si Publicitate) la FJSC si visez la primul Cyber Lion cu Webstyler. :P

Unde ma gasiti: http://twitter.com/goriulian,  profil LinkedIn,  iulianbarbulescu@gmail.com

Prima zi de pasiune

2 iulie, prima zi de copywriter in Webstyler, unde sunt si acum. Aveam doi ani de presa IT in spate, un viitor bun si relatii suficiente sa imi fac job-ul cu succes. Am simtit insa nevoia de o schimbare. Trebuia sa incerc in publicitate pentru ca asta simteam ca vreau de fapt si am avut un noroc porcesc. :P M-am angajat in cea mai tare agentie interactiva din .ro de la primul interviu in domeniu.

Aici am invatat pana acum enorm de mult si nu ma satur. Am castigat si doua premii Internetics in toamna lui 2008 (primele pentru mine) impreuna cu agentia pentru Coke Sounds. Lucrez intr-un mediu extrem de competitiv, in care pasiunea se imbina cu distractia si setea de victorie. Chiar daca sunt la creatie, ma pasioneaza mult strategia in publicitate/marketing si cred ca veti observa asta si in continutul blogului. 

In fiecare zi invat ceva nou si o sa incerc sa transmit cat mai mult din ce invat. Cred ca industria de comunicare din Romania (si nu numai) sufera de o lipsa acuta de „valuable information & experience sharing”, ca sa ma exprim in romgleza publicitara. Cred ca daca oamenii de comunicare ar fi mai deschisi mai ales fata de juniori si de studenti, nu ar mai exista crizele care sunt in publishing, PR, advertising si marketing in general. 

Prima zi de munca

Dupa vreo doua saptamani in care m-am jucat continuu pe computer (in vacanta de vara dinspre anul I spre anul II), ai mei au decis ca am nevoie de un job. Scriam deja la revista studenteasca The Bullet si i-am cunoscut intr-o deplasare in Delta Dunarii pe viitorii mei colegi si prieteni: Oana si Cristi. Astfel, am ajuns la PC World, unde am initiat o noua rubrica: web 2.0.

Dupa jumatate de an mi-am deschis si primul blog (blog de Goriulian) si am inceput sa iau contact intens cu Internetul. Dupa vreun an si ceva am ajuns la cotidianul economic Financiarul convocat de fosta mea colega de la PC World, Iuliana Stoica. Experienta la un cotidian a fost una de neuitat si mi-a oferit o noua viziune asupra lucrurilor.

Intre timp, mergeam la cat mai multe conferinte si evenimente de marketing (mai ales online) si la dezbateri, blogmeet-uri si pe la Schimb de Carti. Dupa 6 luni la Financiarul, am petrecut aproximativ o luna de trial la Bookblog unde am invatat foarte multe. Aveam insa doua provocari mari in fata si a trebuit sa renunt din lipsa de timp.

Cand m-am trezit

La facultate. M-am prins ca, intr-un final, va trebui sa stiu si eu sa fac ceva si sa am un job. Ai mei nu prea imi mai dadeau bani. :P Am intrat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (cea mai distractiva facultate – trust me!) si am inceput sa invat despre jurnalism, PR si publicitate. Mi s-a deschis o lume noua si am inceput sa devin baiat serios. :D

Am mers la cursuri, am tocit, nu am avut nicio restanta si m-am si distrat (cat de cat). Am participat cu placere la Olimpiadele Comunicarii de trei ori (de 2 ori la PR si o data la advertising) si la multe conferinte. Chiar mi-a placut facultatea si cred ca m-a format profesional mai mult decat ma asteptam. Voi avea mereu deschidere fata de fjsc-isti si voi incerca sa sprijin facultatea cu ce pot. 

Cum a continuat 

In 1-4 am luat premiul I. Din clasa a 5 – a am inceput sa ma mai distrez ca invatasem prea mult pana atunci. Am decis sa am ca prima nota un 3 la romana, care m-a facut sa ajung om de litere mai tarziu. Prima prietena, primul sarut – clasa a 5 – a :P, prima betie – clasa a 8 – a. A fost chiar tare la bal.

In liceu, am invatat doar la romana si la istorie (olimpic pe tara). In rest, am exersat din greu la halbere si sticlism. Am luat campionatu` de fotbal in clasa a 11-a. In clasa a 12-a mi-a scazut diriga nota la purtare pentru fumat in curtea scolii. Tare, nu? Am ramas cu cei mai multi prieteni si cele mai frumoase amintiri. Cred ca nicio perioada nu se compara cu cea din liceu. 

Cum a inceput totul

Pe 03.03.1986. Eram un copil foarte simpatic :P si desenam de la 3 ani. Tot cam atunci cred ca i-am dat lu` tata cu o camioneta de metal in cap… banuiesc ca s-a suparat. Spuneam “patane” la sarmale si “patoto” la cartofi, desi nu invatasem engleza… dubios, nu? Ma bateam la gradinita si ciordeam jucarii. Din fericire, m-am oprit din asta dupa ce am terminat.

Despre mine10.0103