Iulian Barbulescu

Curiozitatea si organizarea: cele doua axe ale invatarii

Posted on 05. Apr, 2009 by Iulian in Social

Intotdeauna m-am intrebat care ar fi cele mai importante calitati de care are nevoie un om pentru a invata. Mi-a placut mereu sa invat lucruri noi in scoala, dar mai ales in afara ei. Invatatul nu e insa usor si, de multe ori, nici macar placut. Ni se impune de mici sane educam in cadrul unui sistem de invatamant gresit. Romania are un sistem de invatamant derutant, alambicat si birocratic. Acesta ar trebui sa fie simplu – bazat pe doua elemente: curiozitate si organizare 

Sistemul de invatamant din Romania – ruina recoltelor comuniste de creiere

Sistemul nostru prezent, desi reformat de multi artizani ai educatiei din 90 incoace, este inca o relicva rezultata din 50 de ani de tratament comunist. Elevii inca asteapta sa li se injecteze informatii in creier, iar majoritatea profesorilor abia reusesc sa se tina de buchia cartii, daramite sa inoveze. Relatia profesor-elev e construita pe principiile comuniste: ciocu’ mic si joc de glezne. Profesoratul va fi intotdeauna vinovat pentru aceste mosteniri, pentru ca se presupune ca nu el este elementul „tabula rasa” in aceasta relatie. Prea putini oameni isi asuma insa astfel de lucruri si incearca sa schimbe ceva. Ce motivatii ar avea? Elevi cocalari si salarii mizerabile?

Majoritatea elevilor de azi sunt copiii tinerilor frustrati din ultimii ani ai comunismului. Si-au rasfatat copiii, i-au asigurat ca ignoranta e in regula in capitalismul americanizat si ca distractia e principalul lor obiectiv acum. Ei au fost oricum tot timpul constransi sa invete, asa ca de ce ar propovadui ceva ce au detestat copiilor lor? Oricum ar fi… sistemul de invatamant romanesc poate reprezenta o rampa de lansare pentru o minte sclipitoare, dar limitarea la metehnele sale poate mutila avantul acelor viitori inovatori, care schimba destine de tari. Incarcerarea in obtuzitatea, mediocritatea si balcanismul scolii romanesti trebuie sparta. Probabil ea este buna pentru majoritatea cetatenilor, pe care conducatorii ii vor agricultori, mineri si muncitori. Oricum, conducatorii ne stiu binele mai bine decat noi, nu-i asa?

Procesul de invatare

E foarte greu sa fii autodidact 

Mai ales intr-o lume in care propagarea informatiei a fost gatuita zeci de ani. Majoritatea sistemelor sunt inchistate si pastreaza informatia ca pe ceva sacru, fiind speriate de „lupii tineri” care le pot rasturna. Aceleasi sisteme ii ponegresc pe „juniori” si anunta cu surle si trambite esecul lor, fara sa le dea prea multe sanse. Ce poate face un om in conditiile in care scoala l-a invatat ce e cu monocotiledonatele in clasa a sasea, iar restul societatii ii ofera doar „Surprize, surprize” pe paine?

Trebuie sa isi gaseasca propriul drum, sa isi aleaga propriul traseu de a se educa singur. Sa filtreze cunostintele pe care le absoarbe din jur, dar sa isi construiasca propriul sistem de referinta. Trebuie sa devina arhitectul, zidarul si muncitorul propriei biserici: educatia sa. Nu e usor sa o iei pe un astfel de drum. Trebuie mai intai sa iti constientizezi nevoia de a sti mai multe. Sa observi ca cei din jurul tau nu te mai ajuta asa de mult in ceea ce iti doresti tu. Sa iti dai seama ca tot ce inveti depinde numai de tine.

Curiozitatea si organizarea – cele doua axe ale invatarii

A) Curiozitatea 

Te intrebi foarte des „de ce?” Vrei sa stii mai multe decat ti se ofera? Inseamna ca esti curios si e cea mai mare calitate pe care o poti avea. Curiozitatea e sangele invatarii si un om nu poate evolua daca nu isi doreste sa afle mereu mai mult, sa isi depaseasca propriile bariere. Cand esti curios, simti ca devii un burete care pe masura ce absoarbe cunostinte, vrea din ce in ce mai mult. Curiozitatea declanseaza primii pasi catre invatare si te va diferentia oriunde fata de cei care au ascultat lectia si au plecat acasa, cu doza potrivita administrata.

B) Organizarea 

Pe masura ce acel burete devine din ce in ce mai mare, el are nevoie sa organizeze si sa filtreze informatia. Daca nu esti ordonat in procesul de invatare (si chiar in general), curiozitatea ta poate deveni adesea o povara. Vei simti ca esti inundat de informatii si ca obosesti. Cu toate acestea, stii ca ai pornit pe un drum bun si vrei sa continui. Aici trebuie sa intervina partea mecanica, a administrarii procesului de invatare. Un caiet diferit pentru fiecare materie, organizare in carti, semne de carte d-alea mici si colorate pentru fiecare pagina interesanta, etc.

Stadiile unui om in functie de cele 2 axe ale invatarii
(daca tot am facut grafice, am zis sa fac si niste stadii :D )

I. Haos – 0 curiozitate, 0 organizare – In stadiul de haos, un om are foarte putine sperante de remediere, mai ales din cauza curiozitatii mici. Nimeni nu este insa o cauza pierduta si, probabil, si aici ar putea functiona ceva. Miracolele. Aici intra, probabil, cocalarul atat de des intalnit in orase precum Bucuresti, dar si oameni lobotomizati de zeci de ani de comunism. Bonus: sigur si cativa politicieni

II. Primar – este nivelul de la care pornim cand nu mai folosim olita ca toaleta. Incepem sa desenam, sa articulam multe cuvinte, sa intrebam despre tot ce ne inconjoara. Perioada asta dureaza destul de mult, cam pana se termina liceul, in general. E cel mai important nivel pentru ca aici se pune fundatia intelectuala a unui om. Lucrurile in legatura cu care e curios prima oara si deprinderea primelor metode de organizare a informatiei se nasc in stadiul primar. Majoritatea oamenilor raman aici, pentru ca nu simt nevoia de mai mult. 

III. Avansat – aici vorbim deja de nivelul universitar, in care apetitul pentru cunoastere atinge un nivel foarte ridicat. Apar primele semne de constientizare reala a nevoii de invatat in relatie cu adaptarea la sistemul social capitalist si omul alege intre tarnacop si birou. Deja se simte o nevoie acuta de organizare a informatiei, care vine si din alte surse de educare decat scoala. Cam aici se naste germenele auto-invatarii.   

IV. Geek – este deja omul care si-a sistematizat invatarea si si-a cultivat curiozitatea naturala pentru un anumit domeniu. Este specialistul care poate fi confundat cu un wiki ambulant pe felia lui. Este autodidactul care stie deja destul de bine ce vrea sa faca si a ales o directie de invatare pe care sa o aprofundeze. E un stadiu la care se ajunge extrem de greu si deja implica alti factori cum ar fi focusarea. Focusarea se refera in cazul asta la concentrarea pe anumite directii de invatare.

Care sunt cele mai importante calitati/abilitati in invatare pentru voi?

Tags: educatie, Social, tutorial